Am intrat în casa în care am fost cea mai fericită, în urma cu 4 ani și ceva. Am stat două minute și, deși era întoarsă pe dos, am știut că e a mea. A fost singura casă la care m-am uitat atunci, era goală după ce am luat-o, și primele lucruri pe care le-am dus au fost cărțile și icoana de la Rohia, să pregătească locul pentru mine.

Aseară am plâns în hohote mai bine de o oră stând pe întuneric în ea. Simțeam o apăsare de câteva zile, apăsare care a izbucnit când mi-am dat seama că plec din casa în care am fost cea mai fericită până acum. E de bine că plec, dar necunoscutul aduce cu sine și frica.

În casa asta m-am transformat eu în femeie. Am intrat cu multe răni, și neînțelegeri, și frustrări. Lucram la o masă care era pusă lângă geam și de acolo mi-am văzut prieteni trecând pe stradă, ori foști iubiți, ori noi feblețe cu care nu mă potriveam nicicum. Le ziceam că îi iubesc și că îi iert de după perdea, uneori chiar îi înjuram. I-am văzut trecând de atâtea ori, până mi-am rezolvat singură toate nemulțumirile observând ce reacții îmi stârneau.

Am aranjat fiecare colț după sufletul meu și n-am făcut prea multe modificări de-a lungul timpului. Și acum, mi-e dragă așa cum e. Aseară mi-am sprijinit obrazul de perete stând pe canapea și vă jur că a fost ca și când mi-aș fi apropiat obrazul de cineva drag. A fost ca și când mi-am luat rămas bun de la bunica, înainte să-i acopere sicriul.

Am făcut tai chi în ea, am meditat și-am pus cristale. Am plâns în genunchi în fața icoanelor de pe pereți de o grămadă de ori și-am aprins lumânări zile de-a rândul. A fost locul unde mi-am dat voie să mă răsfăț, unde-mi vorbeam singură seara cu câte un pahar de vin în mână, certându-mă cu mine, cu alții, cu sfinți și maeștri. Dar cel mai mult cu mine.

Știți cum se zice că omul sfințește locul, eu cred că uneori, locul lucrează și te sfințește pe tine, ce ai dat tu înmulțește să-ți dea înapoi când ai nevoie. Zâmbeam de bucurie când mă apropiam de ușă, ori de unde mă întorceam, chiar dacă aveam o stare aiurea. M-a ajutat să fiu bună de una singură, ca să pot fi bună și în doi sau în mai mulți.

Trimit gândul ăsta s-ajungă la cine are nevoie să locuiească în continuare în ea…

[foto]