M-am apucat să scriu textul ăsta de foarte multe ori. Mental, fiindcă nu părea că am ocazia să ajung la calculator, decât pentru a plăti câte o factură. De cele mai multe ori, îl începeam zicând ”dacă ți se pare că toți ceilalți evoluează, fac de toate, iar tu stai pe loc, se prea poate să fii în concediu de îngrijire al copilului”. Nu-l continuam, fiindcă nu-mi plăcea cum sună perspectiva asta.

E foarte ușor să te simți inutil când toată ziua stai în pijamale sau în haine sport. Concediu nu pare, fiindcă ai un număr fără sfârșit de chestii de făcut. Și ce e cel mai dificil de gestionat, e faptul că te recunoști pe tine, așa cum te știai, atât de puțin.

Dar dacă ai prezență de spirit, începi să filtrezi. Cerni tot ce credeai că te formează ca persoană, și aici mă refer la tot ce faci în exterior, ca să păstrezi ce e esențial. De la o vreme, copilul merge singur, mânâncă fără să aibă nevoie de mult ajutor din partea ta, înțelege tot ce îi spui, rămâne fără plânsete la grădi. Și realizezi că te-ai simțit inutilă, degeaba. Se vede că nu ai stat pe loc.

Azi începe o nouă etapă. Mama merge la serviciu. Am scris se reîntoarce, dar n-a venit cine-a plecat.

Photo by Matt Hoffman on Unsplash