În zilele când nu mă pot suporta, iau mașina și mă claxonează cineva când dau cu spatele să ies din parcare. E posibil să mi se zică și vacă. Apoi, la trecerea de pietoni, îmi sar pietoni în față și tot ei se uită urât că circul prea repede. Dacă mă grăbesc, dau de poliție ori de mașina cu școala și e musai să încetinesc.

Dacă las mașina pentru că mă simt predispusă la accidente și ies la plimbare pe jos, mă prinde ploaia fără umbrelă. Dacă nu plouă, mă strâng tenișii și-mi fac răni la picior. Ori se schimbă vremea și nu-s îmbrăcată cum trebuie. Ori mă întâlnesc cu cineva care-mi toarnă povești aiurea și nu simte că n-am moralul să ascult.

În zilele când nu mă pot suporta, îmi scriu voluntarii la șapte seara că-s bolnavi și vor la medic sau că li s-a furat telefonul și vor la poliție sau că se ceartă între ei și vor să fac pace. Ori mă sună mami să mă întrebe de ce nu o sună sora mea din vacanță, de parcă eu am făcut-o și pot să o iau la rost.

În zilele când nu mă pot suporta, mă uit la oameni și observ că-s prost îmbrăcați, că aruncă hârtii pe jos, că-s grași sau că-s prea pe tocuri și cum pana mea să umbli ziua în amiaza mare pe tocuri? Nu te gândești la noi, astea care umblăm în sandale joase și teniși, că ne simțim aiurea că bine că voi puteți și noi, nu? Ori alea prea coafate și aranjate când eu abia am puterea să-mi îndrept bretonul cu placa și pomenesc ziua când m-a frecat să-l tai?

În zilele când nu mă pot suporta, nu-mi mai pornește laptopul cel nou. Apăs pe butoane, rog sfinții, el nu și nu. Eu sunt prietenă cu sfinții, nu știu cum de altora le răspunde repede și mie în timp… Îl iau în brațe și merg aproape plângând la magazin unde un domn apasă pe un singur buton și dintr-o dată apare pe ecran ”Alina, Welcome Back!”, și eu știu!

În zilele când nu mă pot suporta, știu că nu meditez destul!
[foto]