Dacă vrei să te gândești în liniste la ale tale și nu îți vine să stai pe loc, recomand o plimbare seara prin oraș. Baia Mare e tăcută după ora 21.30. Pe Coșbuc, începe să se simtă mirosul teilor. Apa de pe Săsar e crescută cum a tot plouat, iar sunetul făcut de trecerea ei e foarte calm.
Uneori, în plimbările mele, mă mai opresc lângă o biserică. Nu simt să intru, oricum e închis la ora aia, doar stau afară și ascult. Sau mă așez pe-o bancă sub un copac.
Știți cum ne frământăm câteodată pentru noi și pentru ai noștri? Știți cum cerem pentru ei și ni se pare că nu se prinde nimic, că ei nu înțeleg? Ori cum cerem pentru noi și ni se pare că nu se prinde nimic, că nu înțelegem ce avem de făcut?
Aseară, mi-a venit un gând, cred că citit pe undeva, vreun sfat de la un duhovnic sau un maestru. Dacă te rogi pentru un suflet bolnav și ți se pare că nu se însănătoșește, poate că rugăciunea ta îl ajută să nu fie mai rău. Când te lupți cu gândul c-ar trebui să faci mai mult, gândește-te că fiecare are plata lui de dat și nu o transforma în a ta.
Legat de noi, și ce-am avea de rezolvat în viața noastră, dacă încerci prea mult și vezi că nu merge, poate încerci în locul greșit. Cine spune că-i corectă definiția problemei tale? Mergi înainte în liniste, ca și cum totul e bine așa cum e!
[foto]
Leave a Reply