Este în Orient un proverb care spune ”ochii șobolanului văd puțină lumină”. Nu-mi vine în minte dacă avem și noi o expresie asemănătoare. Ideea e că, cu cât ești mai deschis, cu atât înțelegi mai mult.

Mai este ceva în Orient care îmi place, învățătura că posibilitățile în viață sunt atât de largi, pe cât de deschisă e inima omului. Bine, ei spun pe cât de deschis e centrul inimii, dar n-o voi zice așa, să nu vă gândiți la operații pe cord.

Când ne stabilim niște obiective, de cele mai multe ori, reușim să facem mai puțin decât ne-am stabilit. Mai ales dacă facem ceva doar pentru noi. Apare o chestie mișto însă, atunci când faci pentru alții. Reușești mai mult decât ți-ai propus.

Nu știu cum se întâmplă. Adică știu, teoretic. Când faci pentru ceilalți, vine energia universului în ajutorul tău.  De unde știe energia unde să vină? Nu știu. Îți aude gândul, îți simte starea.

Când pot, dimineața, aprind o lumânare șii zic o rugăciune, să lumineze ziua celor apropiați. Unul din maeștrii pe care mă străduiesc să-l urmăresc, meditează în fiecare dimineață cu soarele, ca el să aducă binecuvântări asupra tuturor ființelor.

Tehnica de meditație pe care o fac eu dimineața (nu zilnic, din păcate) e foarte simplă (primită în dar de la profesorul meu). Mă asez pe marginea patului când mă trezesc și meditez asupra unei ploi de lumină care curge prin corpul meu. Ploaia curăță corpul meu de semnalele negative și din starea aceea de liniște rog inspirația, înțelepciunea și bunătatea din univers să lucreze prin mine.

Tot ce vine către tine și dai altora, se stabilizează în interior.

Ok, recunosc că mai cer și să-mi functioneze bine organele interne și meridianele, ca să scap de celulită și grăsimi și să pot mânca prăjituri, pizza și bigmac-uri liniștită.

Să n-aveți ochii șobolanului! Nu subestimați acele câteva minute de liniște de dimineață sau acele câteva gânduri bune pentru ceilalți. Fac mai mult decât credeți!

[foto]