Ana, mon amour a venit în Baia Mare. A fost mai bine primit decât mă așteptam, în sensul că vom mai organiza o proiecție luna aceasta, la cererea publicului și cu ajutorul organizatorilor caravanei. Revin cu detalii când stabilim cu teatrul municipal data finală.

Ana, mon amour

Pentru că nu-s prea bună la analiză, am preluat cu binecuvântare de la Onoriul Raul Dan, o părere avizată!

Marele plus este adus de abordarea inedită propusă de perspectiva inversată a legendei meşterului Manole. Toma, devine un Manole întors, un anti-meşter. El alege să se zidească pe sine, se izolează de familia sa, de prieteni, şi de lume, pentru a o construi şi re-construi, prin iubire, pe Ana. Este un personaj care ne aduce aminte de intelectualii români din interbelic, care problematizează, dar totodată se implică total în relaţia sa de iubire cu Ana.

În timp ce Ana înfloreşte, se dezvoltă, Toma devine tot mai epuizat, iar pe final cedează nervos. Filmul pare a urma punctul de vedere al personajului masculin, care dealtfel este şi acela care narează povestea din cabinetul psihoterapeutului. Ana devine vocală doar în final, când i se opune lui Toma, şi de aici apare ruptura lor. Regăsim o Ana sigură pe ea, independentă financiar, în timp ce Toma ne apare confuz, prăbuşit, pierde controlul.

Un alt plus este şi finalul deschis, voit ambiguu, care îţi dă ţie, spectatorului, posibilitatea de a te juca cu deznodământul: Ana mai trăieşte sau nu ?!

Ana, mon amour este un film fain, care merită vizionat, cu şanse reale de a fi apreciat în festivaluri de profil, dar şi de către publicul cinefil.”