După o săptămână de curs de qigong, viața pare mai frumoasă. Cumva, teoretic, știu mereu că viața e frumoasă, dar sentimentul rămâne la nivel de gând, fără să simt senzația cu adevărat. Cred că în urmă cu trei ani am sesizat că starea aceea plăcută după practică se datorează lipsei gândurilor neconstructive, ca și cum mintea mea vorbește un alt limbaj decât o face atunci când sunt stresată, nemulțumită ori supărată.
Toate situațiile pe care le trăiesc sunt la fel, se schimbă însă percepția mea asupra lor. Dacă ne uităm în urmă la momentele când lucrurile s-au petrecut sau s-au încheiat altfel decât ne-am dorit, până la urmă, am gasit calea să fim bine. Iluzia despre care vorbesc maeștrii spirituali nu se referă la lucrurile care se petrec, ci la gândurile noastre despre lucrurile care se petrec.
O situație aiurea nu se schimbă dacă te uiți mereu la ea, ia proporții, ca aluatul când îl pui la dospit. O situație aiurea se schimbă când schimbi tu modul în care te uiți la ea. Niște ființe care nu-și percep perfecțiunea nu pot creea un exterior perfect. Șansa nu e afară, șansa e la tine în casă…
1 Pingback