Ma gandeam, cum se abordeaza corect, o situatie de convulsie sociala (precum cea din zilele trecute), dpdv al unei persoane preocupate de spiritualitate, de dezvoltarea personala. Ce-i de facut, ne detasam de eveniment pt a nu ne tulbura starea interioara de liniste? Sau ne implicam activ, pozitiv, in dorinta ( si poate datoria) de a combate intunericul prin lumina?

Am primit întrebarea asta pe facebook legat de articolul anterior și m-am gândit că merită dezvoltat răspunsul.

 

În Psalmi se zice că atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună peste tot. În Terapia și Spiritualitatea Chineză zice Cezar Culda că atunci când tendința întunericului este de a crește și a celor vulgari de a acționa, lumina se retrage în Cer; ființele nobile se vor abține de la manifestare, nimeni nu le înțelege, de aceea se retrag.

O persoană preocupată de spiritualitate cunoaște legea cauză-efect. După experiența mea cu baiamare 2021, mi-am dat seama că orașul nostru nu are karma necesară ca să i se poată întâmpla lucruri mai bune. Eu nu am karma necesară ca să mă pot desfășura profesional într-un loc unde pot face activități culturale pentru comunitate și să mă pot și întreține din asta. Deocamdată…

A te detașa de un eveniment nu cred că înseamnă să nu participi la el sau să nu îl susții. E nevoie de acțiunea corectă, și știi cum crești, prin fapte bune, un anumit câmp. Atitudinea de ură, ori dispreț, ori agresiune e cea care nu mi se pară bună, indiferent din ce parte vine. Mai circula o vorbă, că nu ne plac războinicii până nu ne bate războiul la poartă. Eu am probleme doar cu cei care caută ei războiul, nu cu cei care sunt războinici ca să ne apere. Știi tu, înveți arte marțiale ca să nu fi nevoit să le folosești! Asta e o temă foarte bună de meditație…

Concluzia mea legat de tot ce se întâmplă e că prima dată trebuie să accepți că ăsta e nivelul, apoi să vezi în tine cu ce acțiuni ai ”ajutat” să crească nivelul scăzut 🙂 și să nu le mai faci, apoi să îi ajuți pe ceilalți să nu le mai facă, apoi să ajuți să crească câmpul faptelor bune ca să ni se schimbe norocul, și toate astea într-o stare de răbdare, fără judecată și cu multă rugăciune și meditație. Lipsa de înțelepciune a neamului nostru n-o s-o rezolvăm noi într-o lună. Dar e bine că ne-am săturat de cum a fost, că putem sădi semințele de altfel!