Am tot meditat la cum ii poti face pe oameni sa nu se uite doar la ce au in fata lor si sa vada perspectiva. Sa nu se uite la cum apare o oportunitate, ci sa se uite la oportunitate in sine. Sa nu vada beneficiul unui singur om, ci sa calculeze, obiectiv, beneficiul tuturor.

Daca stau cu catelul surorii mele si nu am chef sa-l culeg de prin gradina si sa il aduc in casa, il ademenesc cu o felie de paine.

Daca vrea nepoata mea ce stiu ca nu are voie, ii indrept atentia catre ceva mai interesant.

Daca mi se plange cineva de ceva, incerc sa le reamintesc lucurile de care se pot bucura.

Daca intalnesc un om si nu mi se pare ca ne potrivim, nu ma mai intalnesc cu el.

Daca-mi intra mintea in filmele alb-negru, caut sa ii arat culori.

Un animal si un copil trebuie pacaliti ca n-au discernamant. Dar un adult ar trebui sa il aiba.

Oare stie lumea ca doar a critica nu e o calitate?