Viata unui om cu cautari spirituale e plina de confunzie. Confuzia vine la pachet cu neincrederea, cu deznadejdea si uneori, cu indoiala. Zice Osho ca Adevarul nu poate fi predat, dar poate fi invatat in prezenta celui care il stie. Sunt vorbe, nimic palpabil. Energia poate fi simtita, pusa in miscare, transmisa, dar de vazut, e mai greu.

Practicand, ti se mai deschide cate o poarta. Mai dai un test, mai urci o treapta, si incet, incepi sa te hranesti din alte zone. Alta mancare, alt fel de a te simti. Dar e ca la restaurant, cu cat creste calitatea ingredientelor sau al locului in care te afli, cu atat pretul e mai mare.

Am dat peste un citat de-al lui Cioran care zice asa: “De ce actului sexual ii urmeaza tristetea, de ce dupa o betie formidabila sau dupa un paroxism dionisiac este trist? De ce marile bucurii aduc tristete? Fiindca odata cu elanul consumat in aceste excese mai ramane numai senzatia ireparabilului si sentimentul parasirii si al pierderii, care ating o intensitate, in ordinea negativa din cele mai puternice .. Tristetea apare dupa toate fenomenele prin care viata pierde din ea insasi..”

Citind asta mi-am amintit de o prietena care imi zicea ca toti barbatii din lume nu fac cat o zi de rugaciune in manastire. Si n-are dreptate Cioran, viata nu pierde din ea insasi, noi pierdem, sufletul nostru pierde, dar viata ramane viata.

Ma intorc la omul cu cautari spirituale si la perioada cand e confuz, ca e o perioada si va trece. Gresim cand ne asteptam ca viata sa fie cum o simtim cand meditam sau ne rugam. Gresim cand ne asteptam ca sexul sa se simta asa. E posibil sa se simta asa, dar sunt tare rare ingredientele necesare pentru asta (o stiti pe aia cu spiritualizarea sexului?) …

Inca nu vin toate lucrurile din acelasi loc, iar oamenii nu se hranesc din aceiasi mancare. Trebuie ingaduinta cu tine si cu ei. Si intelegerea ca un lucru te face sa te simti in functie de locul din care provine. Nu iti place cum se simte, nu mai cobori pe scara aia…