Este un principiu in Univers, ce duci la extrem se transforma in opusul sau. Daca vrei sa calmezi un om nervos, trebuie sa il enervezi si mai tare. Pornind de la asta, cand sunt suparata, incerc sa ma supar si mai tare, ca sa se transforme.

Azi am fost suparata si m-am pus sa citesc ceva din Musashi:

” Vezi tu, budismul ne invata ca femeile sunt rele. Demoni. Mesageri ai iadului.”

Asta nu a fost problema, ne asumam. Diavoli, ispite, din cauza noastra nu vor ajunge barbatii in rai. Si tocmai m-am prins de mesajul de pe tricoul meu cu ‘pun pariu ca raiul e fabulos’, de aia e fabulos, c-a fi fara barbati!

Dar sa revenim la citit, peste ce dau in continuare:

“Cand era tanar, Buddha s-a asezat sub smochinul sacru, unde domnitele il ademeneau zi si noapte. Normal ca nu si-a facut o parere buna despre femei. Cu toate astea, fiind suflet milos, si-a luat cateva discipolite la batranete.”

Sa analizam putin aceste fraze. Din cate stiu eu, ispita nu e deloc in afara, e in interiorul tau. S-a facut prin femeie, daca era pe invers, se facea prin barbat. Apoi, la batranete si-a luat discipolite. La batranete … cand ispita lui era moarta! Noi suntem demoni, cand ei nu se pot controla.

Vi se pare corecta toata treaba asta?