Am vorbit de toamna azi, cum poate fi ea ori deprimanta, ori romantica. Dar toamna e toamna. Romantici sau depresivi suntem doar noi.

M-am saturat de cuvinte, as vrea sa fiu un fotograf. Doar sa stau si sa privesc. Si apoi sa captez momentul acela care ar exprima perfect starea mea. E la fel o fotografie cum e un text, fiecare se vede pe el acolo, nu pe cel care a facut-o.

Am vazut un mar intr-o curte, era cat mine de mic dar plin de mere. Si m-am gandit “uite ca nu trebuie sa fi mare ca sa dai roade!” Si pun pariu ca nimeni nu l-a crezut in stare…

Cateodata ma intreb daca invelisul meu cel dragalas nu e doar o fatada pentru o scorpie care zace inauntru. Si poate de aceea am fost arsa pe rug, mereu si mereu…sa ma transform in fluture!