Daca oamenii viseaza la mare, eu visez la mic. Ma tot gandeam daca prefer sa locuiesc intr-un oras mai mic de frica unuia mai mare sau doar pentru ca cel mic mi-e mai potrivit. Timpul trece in asa fel incat e nevoie sa imi programez cate o dupa amiaza doar pentru mine. Si in dupa amiaza aceea trebuie sa fac de toate, sa citesc, sa ma uit la ceva film, sa stau in pat, sa ma plimb.
Am avut primul weekend liber si acasa de vreo 2 luni. Am facut placinte, nu din plictiseala, doar sa vad ca sunt in stare. M-am dat cu bicicleta, am citit, m-am uitat la filme vechi. Am fost la coafor, cosmetica, manichiura. Pentru unele placeri este o chestie mica, denumita bani, care ne mai incurca, dar invatam sa jonglam si cu asta.
Am baut cea mai buna cafea posibila, e facuta de cumnatul meu, am luat-o pe sora mea in brate, am mancat sarmale facute de mami, inghetata din parc, baghete la Le Bistrot, am imbratisat o fetita care plangea, am cumparat si oferit flori de camp, am baut vin cu fetele de la SkirtBike, am stat pe jos in iarba si am pozat.
Asa ca e bine la mine in suflet! Era si cazul sa fie… Iar binele vine daca il vrei, daca te lupti pentru el si daca ai curaj sa treci peste obisnuinta…
19/05/2014 at 11:25 am
Deci, un oras mic si cochet, ca si al nostru 🙂