*sau de ce am scris mai rar (Pentru Adrian si restul celor interesati 🙂 )

Cand ma uit dimineata in oglinda, doi ochi mari si bucurosi se uita la mine. Daca ii inchid, simt o pace in suflet pe care nu am simtit-o, cred ca nu exagerez daca spun, niciodata. Nu mi-a fost usor sa ajung aici. Am avut parte de un an de curatare intensa, iar marturie imi stau urmele de pe maini si de pe picioare. Ficatul meu mi-a scos pe piele toate durerile trecute.

Si trecute sunt! Nu mai tresar pe strada cand vad o masina asemanatoare sau un mers cunoscut. Nu mai tresar cand vad nume care mi-au fost dragi scrise pe undeva. Mai visez, mai simt cand altii ma viseaza, dar simt ca treaba lor nu mai e treaba mea.

M-am impacat cu demonii din trecut, cel putin cu cei pe care i-am cunoscut. Cu siguranta si-or arata si altii coltii, n-as prea vrea. As vrea in schimb sa am pace, sa ii pot ajuta pe cei care inca si-o cauta.

Intr-o vreme, as fi vrut sa scriu o carte. Ii stiam si inceputul….suna cam asa: “ura urma pasilor ei, pentru ca locul din casa pe care il ocupa, era al alteia.” Si ar fi fost o carte despre alegeri, nu proaste, ci doar lipsite de intelepciune. Povesteam aseara la o cina si spunea cineva ca nu-i problema daca nu prinzi un tren, pentru ca vine altul. Un cuplu, mai in varsta, ne-a atras atentia ca trenul care vine dupa aceea, nu va fi niciodata ca acel care trebuia. Adica doar unul e the train, restul sunt just another.

Nu voi scrie cartea, pentru ca am invatat sa fiu mai blanda. Si-am invatat ca daca eu am urcat o treapta si pot sa vad de mai sus, fiecare vede doar de pe treapta lui. Iar daca i-am intins mana sa-l ajut sa urce si nu a vrut-o, trebuie sa imi vad mai departe de drum.

Multe lucruri s-au schimbat in interiorul meu si am fost intr-o perioada de readaptare. Mai e chestia ca daca schimbi ceva in interior se schimba si in exterior. Si uite asa, am avut ceva treaba. Plus ca am simtit sa ma bucur si sa adun toata bucuria, sa o stochez pana voi stii cum sa o dau mai bine, mai departe.

De asta n-am scris, ca ma invat cu noua Mihaela Alina si tot ce i se da ei sa faca. Mai am dileme si suna cam asa: oare sunt bucuroasa in interior pentru ca-s lucrurile frumoase in exterior sau sunt lucrurile frumoase in exterior pentru ca-s eu bucuroasa in interior? Si mai e dilema cu barbatii si cu partea din mine care nu-i lasa pe unii dintre ei sa se apropie asa cum as vrea eu. Si mai sunt proiectele in care vreau sa ma implic pentru cei din jur.

N-am ajuns in punctul asta de una singura, ci cu a little help from my friends, cum zice cantecul. Si la prieteni, pe langa cei umani, ii includ si pe cei care-mi vin alaturi la rugaciune, la meditatie sau cand fac taiji. That’s all folks! Si sa ne fie drumul luminat in continuare…

Alina Rad