M-am uitat la o poza cu un maidanez, si vazandu-i ochii umezi, ma intrebam cum poate cineva sa-i doreasca moartea. Era un articol pe net zilele trecute, in care un baiat scria ca din punct de vedere spiritual, copilul ucis de caini si-a meritat soarta.

Bunica zicea, de cei ce se duc, ca lor le e bine, greu e pentru cei ce raman. Asa ca, as zice eu, din punct de vedere spiritual, au ramas parintii cu plata. Iar alaturi de ei, noi ceilalti.

Mi-am dat seama ca nu puteam zice nimic pentru ca incep sa cred ca fiecare merita ce primeste. E ca si atunci cand esti mic, ti se spune sa nu te joci cu focul pentru ca arde, insa pana nu te arzi, nu ai inteles cu adevarat ce inseamna. Asa ca poate, toate cate se intampla vor servi drept lectie. Si, daca lectiile par din ce in ce mai grele, este pentru ca nu le-am invatat cand eram tineri si ne era mai usor.

Violenta si cruzimea, catre orice fiinta, nu ramane nepedepsita. Grija mea e pentru pamantul asta drag; sa fie mai multi cei intelepti decat restul, sa-si poate el continua drumul in jurul Soarelui!