Azi am nostalgia vremurilor cand lucrurile mi se pareau simple, cand pentru tot ce nu intelegeam ii aveam pe parintii mei sa-mi explice. Acum nu o mai pot face, pentru ca neintelegerile mele depasesc, din pacate, capacitatea intelegerii lor.

Omul, pare-se, se cunoaste pe el in singuratate. Uneori fac exercitii de imaginatie si ma vad intr-o casa, langa un deal, plantand in gradina, stand la soare, facand taiji, citind. Si mereu imi apare un caine de paza prin preajma, semn ca orice ai face, tot ai nevoie de companie in final.

Dar filmul meu n-are sens. Pentru ca e calea usoara. Calea grea e aceea in care reusesti sa-ti aduci starea ta din singuratate in mijlocul celorlalti. Prevad ca apare intrebarea “de ce alegem calea grea?”- pentru ca nu invatam alfel!

“Cine stie ca emotiile nu exista in realitate, ci ca sunt doar energii care pot fi preluate si transmise mai departe se poate juca la infinit cu ele.” (Arta razboiului PSI- DOA) – Usor trebuie sa ii fie celui care stie ca emotiile nu exista in realitate :).