Motivul pentru care imi place sa scriu pe blog, mai mult decat mi-ar place sa scriu la un ziar, e faptul ca jurnalistii transmit informatii, pe cand bloggerii sau scriitorii pot sa transmita emotii. Te duci undeva, te incarci cu senzatii, dupa care vii si le presari in jur pentru ceilalti.
Nu stiam cui sa multumesc aseara pentru felul in care ma simteam. Asa ca i-am luat pe rand: Bisericii Catolice pentru frumoasele sale catedrale, lui Antonio Stradivarius pentru maestria cu care-si faurea instrumentele, lui Bach pentru muzica pe care ne-a compus-o, lui Alexandru Tomescu pentru lumina si generozitatea cu care-si imparte darul cu noi si organizatiei Hope and Homes for Children Romania. Datorita lor, aproximativ 300 de oameni, si-au incarcat ieri sufletul cu bucurie divina, in cadrul Turneului Stradivarius.
Alexandru Tomescu a luminat Biserica Romano-Catolica “Sf. Treime”, atat la propriu – prin spectacolul de lumini, cat si la figurat – prin starea pe care ne-a transmis-o. Oamenii spuneau ca au venit sa auda “cum se aude” o vioara Stradivarius. Eu n-am exercitiul auzului cu urechiile, asa ca nu ma pot pronunta. Dar il am pe cel al auzului cu inima, si pot sa va spun ca Alexandru Tomescu nu canta la vioara cu mainile, o face cu sufletul.
Stiti ca daca schimbi in bine un singur om in lumea asta poti sa spui ca i-ai adus un beneficiu. Pentru ca acel om, prin straturile sale profunde, va aduce schimbari in jurul sau, apoi ceilalti in jurul lor…si tot asa. Ma gandeam aseara la cata implinire si fericire trebuie sa simta un om care poate sa schimbe in frumos pe cei din jurul sau.
Turneul continua, dati de veste!
Leave a Reply