Nu stiu cum erau pozitionate orfelinatele in celelalte orase ale tarii, insa in Baia Mare, cele pe care tin eu minte ca le-am vazut cand eram mica, erau asezate undeva la periferie, ascunse de privirile noastre, ca si cum s-ar fi cautat negarea unui esec al lumii in care traim, caci cum altfel am putea numi abandonul unui copil? Si unde unii au vazut rusine, altii au vazut nevoie de iubire, de ajutor si de speranta. Din 1994 organizatia Hope and Homes for Children a inceput lupta pentru eradicarea ingrijirii institutionale a copiiilor in Europa Centrala si de Est si in Africa.
Proiectele HHC au inceput in Romania inca din 1998, concentrandu-se pe schimbarea radicala a sistemului de protectie al copilului din Romania si pe inchiderea centrelor de plasament de tip vechi si mutarea copiiilor intr-un mediu de tip familial. Obiectivul lor este eradicarea tuturor centrelor de plasament de tip vechi pana in 2020. Pe langa faptul ca au ajutat la inchiderea institutilor de tip vechi, au construit case de tip familial, centre maternale si centre de zi. Au ajutat sute de tineri care parasesc sistemul sa-si inceapa o viata independenta, alte sute sa fie reintegrati in familiile lor naturale, mii de tineri au participat la sesiunile lor de formare profesionala si in mii de cazuri au prevenit abandonul.
Stiam de existenta HHC, dar nu stiam ce fac. A fost nevoie de Bach si de turneul Stradivarius ca sa pun intrebari, pentru ca nu intelegeam de ce e dedicat lor sau ce inseamna asta. Si ma bucur ca am facut-o! Mi s-a explicat cum lucreaza, dar n-am inteles nimic, pentru ca il priveam pe cel care-mi vorbea si ma gandeam ca omul acesta si-a castigat locul in rai. Si au o eleganta in tot ce fac care te indeamna sa te inclini.
Acum stiu ca HHC lucreaza sa indrepte un rau facut copiiilor si mi s-a parut corect sa incerc sa indrept si eu un rau care li se face lor: acela ca stim prea putin, despre niste oameni care fac mult!
2 Pingbacks