A fost odata ca niciodata un taram pe care-l credeam fermecat. Desi in majoritatea povestilor, bestia se transforma in print, in a mea a fost invers. Nu stiu de ce am fost atat de naiva sa cred ca eu o sa prind printul din prima, sau din a doua, sau din a treia… Fir-ar sa fie, printii-s numai in povesti.
In zilele noastre, diavolul se imbraca in Prada, iar bestiile umbla deghizati in printi. Iata cateva semne pentru recunoasterea lor:
1. Printii vin calare pe cal, daca te “calareste” pe tine psihic, e bestie.
2. Daca-ti trezeste reactii, nu tocmai pasnice, dar totusi te simti vinovata sa o pomenesti pe ma-sa si tot neamul lui, ca-ti spui ca tu ai o problema, e bestiuta. Langa print esti vesnic multumita. Ca o paranteza, diavolul lucreaza la fel, el face chestii naspa, dar iti da impresia ca tu esti de vina.
Va astept cu completari!
27/02/2013 at 3:26 pm
Orice poveste are un final fericit..Deci poate povestea ta inca nu s-a terminat 🙂