Textul acesta n-a vrut sa se lase scris. Si nu e intamplator, pentru ca am vrut sa vorbesc despre dimineata de duminica petrecuta la Manastirea Prislop, la mormantul lui Arsenie Boca. Spun ca nu e intamplator, pentru ca nici Parintelui nu-i placea sa vorbeasca, desi, din ce am citit in marturii, se pricepea foarte bine sa o faca.

Consemnez doar ca am fost. Si ca am simtit acolo un gol. Dar nu golul acela pe care-l simti cand nu mai e nimic, ci golul din care pornesc toate lucrurile frumoase. Poate ma apropiu incet, incet de cale :).