Intr-o zi din saptamana asta, eu o sa implinesc 32 de ani. De cand am facut 30, tot iau calculatorul, calendarul si buletinul, sa verific daca nu cumva m-am gresit la calcule. E o faza, stiu, va trece! Lucrurile se schimba, prietenii mei…

De exemplu, acum, vremurile J Lo s-au dus. Pentru ca, daca mananc mai mult, totul se depune in jurul abdomenului, inainte se punea pe coapse. Imi place alcoolul din ce in ce mai mult, si de vreo doua saptamani am observat ca am cam baut in fiecare seara, fara un motiv anume. Incep sa-mi placa aia tineri, si cu cat am eu mai multi ani, cu atat au ei mai putini :). Inca ma aflu in limita legala.

Incep sa-mi privesc slujba ca o chestie care ma face sa am bani. Vreau sa-mi aduca si bucurie, sa fie, pe cat posibil, un echilibru. Dar vreau timp pentru mine, pentru lucrurile care-mi plac. Si incep sa mi-l acord. Ma trezesc mai repede in fiecare dimineata, sa-mi dau ragaz sa ma uit pe geam, sa spun o rugaciune de multumire, sa fac formele dinamice din qigong sa pot sa simt energia din jur. Caut lucruri de calitate, fie ele si mai putine. Vreau sa am pe langa mine oameni interesanti, sunt satula de nemultumiti si de frustrati. Incep sa-mi fac planuri sa merg la Cluj, nu pentru Iulius Mall, ci pentru spectacole la Opera Nationala sau meciul de rugby Romania – Georgia. Si aleg din ce in ce mai des, somnul fata de noptile in club.

Vreau sa scriu cu har, cum zice Zoso in articolul asta. Mi-amintesc c-am inceput sa scriu ca o forma de terapie sufleteasca si-mi pare rau c-am imprastiat atata durere pe aici. Vreau sa-mi satisfac mofturile cateodata, ca-s ale mele si nu incurca pe nimeni. Parca mi se rafineaza gusturile, iar nostalgia legata de ce a fost mai demult e inlocuita de cate se pot face de acum inainte!