Le fiecare inceput de curs de Qigong ni se vorbeste depre Legea Cauza-Efect, aceea potrivit careia, daca te lovesti cu ciocanul peste deget, te doare; ciocanul fiind cauza, durerea fiind efectul 🙂 (sunt bun profesor, nu?). Si de fiecare data, in mintea mea apar alte intamplari, in functie de subiectele cu care ma confrunt in perioada respectiva (ca am o viata interioara foarteeee bogata!).

Ieri ma gandeam ca fiecare dintre noi are anumite daruri sau poate sa faca ceva, in locul unde se afla, ce nu poate fi facut de restul. Si am realizat de o vreme, ca eu vreau sa fiu cauza unui efect frumos. Pentru cine? Pai, in primul rand pentru mine, dupa care sa il pot extinde catre altii. Si asta m-a dus cu gandul la trecut, la momentele cand m-am crezut cauza “minunata”, dar efectul a fost dezastruos. Si m-a facut sa reevaluez fiecare eveniment! (30 % inca e vina lor, nu toata a mea :D) Atentie, fiecare dezastru m-a adus unde sunt azi, nu-mi pare rau pentru ele, ci ma bucur ca am inteles…putea sa fie rau daca nu intelegeam!

Ideea e ca tot ce facem se transforma intr-o cauza, care va aduce un efect asemanator. Mi-au venit acum in minte versurile: “nu dispera cand greul vietii te apasa/Si nu plange pe-al tau destin”, ci incearca sa modifici sau intreaba-te ce fel de efect vrei sa produci; pentru ca fiecare dintre noi e insemnat in locul unde e!