Daca in drumul nostru presarat cu grijile pentru ieri, maine si azi l-am ratacit pe Eminescu, ieri seara am avut norocul sa-l regasim. Nu spun ca l-am fi pierdut, pentru ca un poet mare ca el nu se pierde nicicand, el ramane parte din constiinta noastra nationala, dupa cum spunea cineva. Spectacolul de la Teatrul Municipal Baia Mare ” Pe mine mie…reda-ma!” ni l-a redat.

Decorul era alb, vrand parca sa sublinieze puritatea sufletului lui Eminescu, iar spectacolul a inceput bland, in atmosfera de pace pe care o simt nou nascutii. Am cutreierat paduri pe vremea cand era scolar, ne-am indragostit, am luptat pentru idealuri, vise si tara, am fost judecatori si am contemplat trecerea timpului, pana la momentul reintoarcerii la starea de copil, o reintoarcere de care Eminescu n-a avut parte. El a plecat devreme sau poate dupa ce ne-a spus tot ce avea sa ne spuna.

Lui Claudiu Pintican i-am vazut aura aseara pe scena, atat de bine il completeaza Eminescu. E o mare performanta sa poti sustine aproape doua ore un recital. Cu tonul, privirea, tinuta si gesturile sale ne-a facut sa-l cunoastem si mai bine pe poetul nostru. Poeziile recitate au prins viata si incep sa cred ca asa ar trebui sa le asculte copiii la scoala. Iar la final, am primit in dar, o floare albastra!

“Totusi… este trist in lume…” asta e concluzia lui Eminescu! Ei bine, mie mi se pare ca se inveseleste incet, incet… Multumim pentru un spectacol incantator!