Astea-s vorbele Ancai din “Napasta” lui Caragiale. Am vazut aseara avanpremiera piesei la teatru, piesa pe care o veti putea vedea la inceputul lunii viitoare. Vazand piesa, mi-am intarit convingerea ca in numele iubirii suntem in stare de orice si ca mintea omului e tesuta din fire incurcate. O data ce apuci de unul, te poate duce oriunde.

Atat binele, cat si raul sunt in noi. Iar unii au un spirit de sacrificiu de necrezut. La scoala ni se spunea cat e de actual Caragiale pentru lumea in care traim. Au trecut 15 ani de cand am auzit asta, insa ramane la fel de valabil. Se pare ca de fapt, oamenii nu se schimba. Eu ma schimb, tu te schimbi, dar noi toti ramanem la fel. Cum e posibil asta? Fiecare trebuie sa gaseasca raspunsul in el…

Am plecat cu lacrimi in ochi. Suferinta Ancai n-a fost in zadar. Daca tot a fost necesara, macar ea a reusit sa scoate ceva bun din ea. A fost rasplatita pentru iubire, credinta, rabdare si speranta. Nu-mi ramane decat sa sper, ca si noi vom fi!