De-ale mele

Rolul sufletului meu

Sufletul meu e aidoma unui actor. Fiecare situatie pe care o traieste reprezinta pentru el un rol, in care fie se bucura, fie se cearta, fie plange. Azi are incredere, insa maine poate sa se scufunde in cea mai mare disperare.

Cand ajunge in punctul de a da crezare oamenilor, vantul incepe sa sufle si se aduna norii de furtuna. Si cand m-am intrebat de unde vin reactiile astea, raspunsul a fost simplu: oamenii sunt in stare de orice. Am vazut oameni in care am crezut, in care vedeam potential si au afisat o lasitate, mai mare decat cel mai fricos iepuras.

E singurul rol care nu-mi place. Si nu stiu cum sa fac sa nu-l mai joc. Si problema e ca cu cat il refuz mai mult, cu atata pare singurul care mi se ofera….

3 Comments

  • Dragos

    Pai cum sa trăiești fără încredere în Oameni ?? nimic mai greșit, si aud des asta ca ala e asa, asta e neserios,…etc., cu toate astea am mereu încredere si întotdeauna pornesc cu premiza ca exista bunătate în toti oameni, fiecare om din jurul tău poate fi de fapt o oglinda a ta si sa se comporte cu tine diferit fata de cum o face în mod normal sau cu alți oameni.
    Da, se mai întâmpla si sa te dezamăgească sau sa nu se ridice la așteptările tale dar si asta e ok dacă chiar reușești sa înțelegi de ce, dar de aici până la a afirma ca nu trebuie sa ai încredere în oameni mi se pare total inuman.

    • cotos

      Increderea trebuie castigata..Daca pornim de la premiza ca toti sunt buni, se pot intample dezastre umane, gen: Hitler, Stalin si putem continua la nesfarsit..Si ei au fost buni si de incredere, si uite cate au facut…Deci incredere trebuie castigata, si nu pornim de la premiza ca bunatate este in noi toti…Parerea mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.