“Amandoua cartile sunt despre un taran rus de pe la inceputul secolului, incepu el pe un ton destul de narativ, in pofida vocii lui de o platitudine iremediabila. E un omulet foarte simplu, foarte cumsecade, cu un brat paralizat. Adica exact genul care-o atrage pe Franny, cu inimioara ei atat de simtitoare… La inceput taranul povesteste c-a avut o nevasta si o gospodarie. Dar avea un frate scrintit la minte care-a dat foc la gospodarie – apoi, dupa un timp, cred, i-a murit si nevasta. In orice caz omul porneste in pelerinaj. Fiindca are sa-si lamureasca o problema. Toata viata a citit Biblia si vrea sa stie ce-nseamna pasajul ala din Tesaloniceni in care se spune: “Rugati-va neincetat“. Cuvintele astea il obsedeaza. Zooey se intinse din nou dupa tigara, trase un fum, apoi continua. Mai e un verset asemanator si-n Timotei – “Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul”. Si, de fapt, chiar Iisus le spune oamenilor “cum trebuie sa se roage totdeauna si sa nu-si piarda nadejdea… Asadar, pleaca in pelerinaj sa-si gaseasca un dascal, relua el firul povestirii. Pe cineva care sa-l invete cum sa se roage neintrerupt si de ce. Si colinda el de la o biserica la alta, de la un locas sfant la altul, discutand ba cu un preot, ba cu altul. Pana cand, in cele din urma, intalneste un simplu calugar batran care se pare ca stie cum stau lucrurile. Acesta ii spune ca o rugaciune oricand bine primita si “placuta” lui Dumnezeu este rugaciunea lui Iisus – “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. De fapt, rugaciunea intreaga suna asa: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul“…..

Amandoua carticelele, daca vrei sa stii, spuse el, au ca scop, zice-se, sa-i faca pe oameni sa-si dea seama de nevoia de a rosti fara incetarea rugaciunea lui Iisus si castigul care decurge de aici… Iluminarea se petrece, pasamite, o data cu rugaciunea, nu inainte de a o rosti. Zooey isi incrunta sprancenele, dar cu un gest profesoral. De fapt, ideea este ca, mai devreme sau mai tarziu, rugaciunea coboara singura de pe buze si din minte pana-n tainele inimii si devine o functie a organismului care se desfasoara automat, o data cu bataile inimii. Apoi, dupa o vreme, o data ce rugaciunea se face de la sine in inima, se spune ca omul patrunde asa-numita realitate a lucrurilor. Subiectul asta nu e tratat, de fapt, in nici una din carti, dar in conceptia orientalilor exista in corpul omenesc sapte centri subtili numiti chakre, si cel mai direct legat de inima se cheama anahata, despre care se zice c-ar fi grozav de sensibil si de puternic si ca, atunci cand e activat, activeaza la randu-i un alt centru, care se gaseste intre sprancene si se numeste ajna – care, de fapt, e glanda pineala sau, mai degraba, o aura din jurul glandei pineale – si apoi, pac! se deschide ceea ce misticii numesc al treilea ochi!”

“Poti tu sa spui Rugaciunea lui Iisus de-acum pana-n Ziua de Apoi, dar daca nu-i dai seama de singurul lucru important in viata religioasa e detasarea de cele pamantesti, nu vad cum o sa faci macar un singur pas inainte. Detasare, draguto, si iar detasare. Suprimarea dorintei “Sa nu ravnesti la nimic”. Daca vrei mata sa stii tot adevarul, tocmai aceasta dorinta e cea dintai trasatura a unui actor. De ce ma faci sa-ti spun lucruri pe care le stii deja? Undeva in traseul evolutiei tale – intr-o blestemata de reincarnare sau alta, daca vrei – nu numai c-ai ravnit sa ajungi actor sau actrita, dar, pe deasupra, ai mai vrut sa fii si mare. Acum nu mai ai ce face, trebuie sa mergi inainte. Nu poti sa renunti la rezultatele la care ai ravnit. Cauza si efect, draguto, cauza si efect.”

(Franny si Zooey – JD Salinger)