Desi imi vin nespus de greu cuvintele, daca am promis saptamana trecuta, azi voi vorbi de fericire. M-am invartit mult in jurul subiectului si am inceput prin a-i cauta definitia. Dictionarul explicativ al limbii romane spune ca fericirea e starea omului caruia nu ii lipseste nimic, cu corpul si sufletul sanatos. Mi-am amintit de o profesoara din liceu care ne spunea ca e impacata cu viata ei si ca doar inainte de moarte va putea spune daca a fost fericita sau nu. Eu am impresia ca daca esti fericit o stii sau o simti, pentru ca e o stare, nu e rezultatul unui calcul facut dupa un anumit numar de ani.
Daca disecam definitia, ea pare sa ne spuna ca fericirea e ceva ce nu o sa simtim in veci, ati vazut voi om caruia sa nu ii lipseasca nimic? Si care, daca o simte un moment, sa o poata extinde la o viata?… Aici intervin practicile spirituale, cu mentiunea ca munca e a fiecaruia si ca ce nu poti face tu din interior, nu va reusi sa faca nimeni din exterior!
Tocmai am realizat cat de putine stiu despre un sentiment de m-am vazut nevoita sa ii caut definitia. Plus ca, trebuie sa traiesti un lucru sa il poti defini. Qigong-ul e altfel, nu-ti spune ce e, dar iti spune cum sa descoperi. Cele mai frumoase lucruri se simt cu sufletul, nu se spun cu mintea. Totul porneste de la faptele bune, asta e simplu si e la indemana tuturor. De ce fapte bune? Pentru ca ele ne aduc multumire si liniste. In momentul in care avem liniste putem sa meditam. Meditatia ne ajuta sa intelegem felul in care traim, ne ajuta sa observam si sa ne cunoastem. Ce traim azi e rezultatul a ce am facut inainte. Nu poti schimba ce ai facut, dar poti imbunatati ce faci. Trebuie atentie catre interior si catre exterior. Astfel vom dobandi intelepciune. Iar de acolo pana la fericire e un pas. Inca nu stiu cat de mare!
Un pont de la o mica practicanta. Intrebati-va cat sunteti de multumiti. Raspundeti sincer si notati fiecare subiect ce va nemultumeste. Incercati sa vedeti care e cauza nemultumirii si ce puteti face sa va impacati cu el. Pentru ca impacarea e o fericire mai mica :)… Imi place mie o expresie: cei ce vorbesc nu stiu, iar cei ce stiu, tac! Daca e valabila si aici, va doresc sa va gasiti tacerea.
26/10/2012 at 12:18 pm
Asta e profund..Eu niciodata nu stiu daca e bine sa fiu fericit..Poate fericirea mea e amagirea altuia. Nu ca as fi eu un timp care da doi bani pe ce gandesc altii, dar totusi..Fericirea mi se pare o chestie care vine si dispare tot timpul…
26/10/2012 at 12:39 pm
Fericirea ta e amagirea altuia numai cand are legatura cu exteriorul. Si atunci nu cred ca o poti numi fericire. Maestrul nostru ne spunea ca ne doreste o viata impacata, ca dupa o mare fericire urmeaza si opusul ei. Cumva sa fie totul lin, sa nu atragi forte opuse, care sa-ti aduca suparare.