Ne petrecem o mare parte din viata cultivand relatii cu cei din jur. Fie ca sunt de prietenie sau de dragoste, la inceput, avem impresia ca vor dura vesnic :)! Oameni alaturi de care ai ras sau ai plans, ajung la un moment dat sa-ti paraseasca viata, ca si cand nu ar fi fost.
Exista un moment in care iti dai seama ca nu-ti mai gasesti locul in apropierea lor. Nu te mai amuza aceleasi subiecte, nu mai ai aceleasi drame sau intrebari, nu mai privesti in aceeasi directie. Fiecare pare atras de o alta lume, lume in care nu-si gasesc toti locul.
E trist sa te desparti de cei care au adus contributii vietii tale. E trist sa nu mai gasesti subiecte comune. Dar e o realitate a vietii in care toti traim. Acum ca suntem mari si stim ca totul e trecator, n-ar trebui sa invatam sa acceptam mai usor? Sau n-ar trebui sa avem mai multa grija de cei care pasesc alaturi de noi?
16/07/2012 at 9:27 am
Nu toate relatiile sunt factue de dureze. Fact of life 🙂
16/07/2012 at 9:56 am
Mda, dar pe unele asa ni le-am dori :)… Another fact of life!
16/07/2012 at 11:15 am
Eu cred ca este drumul firesc al vietii si asa trebuie sa fie, pentru ca oamenii sunt niste fiinte complexe care se dezvolta de-a lungul unei intregi vieti, e firesc ca anumite aspiratii, ganduri, modele si nu numai intre prieteni sa se schimbe. Mai ales daca isi pune si pecetea mediul in care traim. Care, vorbind, intre prieteni nu toate mediile seamana si se atrag..