Desi pentru unii dintre noi sunt rare, momentele cand realizezi de ce anumite situatii au avut un alt final decat cel dorit sunt eliberatoare. E vorba de usile care se inchid, pentru a-ti indruma pasii catre altele.
Cand ai deshis usa unei camere si ai avut timp sa vezi tot ce este inauntru, o poti inchide linistit. Sau chiar daca ti se tranteste in nas, macar stii ce era acolo. Problema este cu usile care au fost deschise putin, ai aruncat o privire inauntru, ti-a placut si dintr-un motiv sau altul, au trebuit sa se inchida. Ramai sa te plimbi pe coridoare, trecand pe langa usa dorita, sperand ca se va deschide din nou. Cei mai slabi o vor mazgali, cei mai realisti ii vor intoarce spatele, iar cei mai visatori ii vor ingropa imaginea, doar ca sa poate fiecare sa accepte. Pana in ziua cand vor intelege de ce s-a inchis. Atunci, ii vor putea multumi!
15/11/2011 at 10:26 am
Foarte frumos articol 🙂
15/11/2011 at 1:13 pm
Multumesc Alin
16/11/2011 at 10:07 am
Foarte interesant cum priveÅŸti lucrurile. Mai ales că “mulÅ£i” (subsemnatul de exemplu), preferă să încerce întâi ferestrele ÅŸi abia apoi să aÅŸtepte să se deschidă alte uÅŸi.
16/11/2011 at 10:50 am
Nu-mi plac intrarile frauduloase, ori pe usa, ori deloc 🙂
21/11/2011 at 8:57 am
In acele celelalte camere e intuneric? In cat timp se vor obisnui ochii sa vada venind din lumina acelor coridor de care spui?:)Plus ca din poza pare ca intri acolo pe furis 🙂
21/11/2011 at 11:07 am
🙂 In poza ma furisez afara…Era imaginea unei amintiri din trecut…Nu stiu daca in celelalte camere e inturneric, stiu doar ca lumina o vor vedea cand vor fi pregatiti.