Se spune ca iubirea adevarata e cea care se manifesta neconditionat, ca si iubirea mamei pentru copiii ei. Insa cati dintre voi ati vazut mame sa isi manifeste astfel iubirea? Care nu cer nimic in schimb, care nu te santajeaza intr-un fel sau altul la varsta adulta? Eu nu vorbesc de cum simte, ci de cum se comporta. Pentru ca, pana la urma suntem tot, ce simtim, ce facem si mai important, cum facem.

Nu stim inca sa ne manifestam “neconditionarea”. Pentru ca la orice manifestare, ne gandim cum o vor percepe ceilalti. Sau ce vor gandi despre actiunile noastre. Ar trebui doar sa facem…

Pe urma, ce mi se pare mie neconditionat, ar putea sa il deranjeze pe celalalt. Si as astepta un raspuns, care sa imi dovedeasca contrariul. Asta iar e inversul. Neconditionat e binele care nu asteapta nimic inapoi…succes :)!