Imi aduc aminte de zilele tineretii cand, pentru majoritatea deciziilor importante dadeam cu banul. Mi se parea asa usor. Ziceam inainte “Fi atent Doamne la ce fac eu!”, ca sa ma asigur ca misca moneda cum era mai bine. Aveam multa incredere ca stie El mai bine, nu ma interesa prea tare nici un raspuns, nici altul.

Am ales asa, sa ma intalnesc cu un baiat, in loc de altul, sa ma duc intr-un loc, in loc de altul si lista poate continua :). Vremuri bune au fost alea.

Am ceva nehotarari pe lista mai nou. Si nu prea am chef sa ma folosesc nici de minte, nici de simturi. Oare ar fi iresponsabil sa dau din nou cu banu’?