Am invatat in timp sa ma bazez pe mine. Cand imi vine sa merg spre ceva, stiu ca am de luat ceva de acolo. Nu ma duc niciodata unde nu trebuie, dar sunt cunoscuta pentru statul prea mult intr-un loc.

Cu frumosul se pare ca nu vreau sa invat. Gasesc scuze, ma cred Ioana D’Arc, ma gandesc ca nu ma cheama Alina degeaba, vine de la alinare. Am vazut multe lucruri, pe care mi-as fi dorit sa nu le vad niciodata. M-am simtit pedepsita pe nedrept de ele, si uneori, chiar am fost. Ieri am vazut ce n-as fi vrut sa vad. Si am ramas cu gustul amar al lasitatii unora dintre noi.

“Cu cat oamenii se lumineaza mai mult, cu atat mai putin apreciaza ceea ce i-a orbit candva…” Valul de pe ochii mei a cazut, dupa multe momente in care am incercat sa dau sansa lucrurilor sa se lumineze. Unii fac economie de electricitate, toata viata lor.