A trecut mult timp de cand nu ti-am mai scris. Nu te-am uitat, mi-ai fost in minte tot timpul, doar ca stii si tu cum e, am foarte multa treaba. Zilele trec repede, ma tin ocupata.

Tin sa-ti multumesc ca esti atat de mare. Nu stiu cum reusesti sa faci loc pentru toti. Imi pare rau ca nu am avut tot timpul grija de tine. Nu am fost atenta si s-au furisat inauntru tot felul. Ei, care au intrat cu ganduri rele, au sapat in tine, au sadit suparare si necaz. Bine ca ai reusit sa ii scoti si ca si-au dus recolta cu ei!

Eu cu mintea fac ce pot. Te apar, nu las lucruri nespuse, dar ai si tu putina grija. Nu te tot supara pe lucrurile spuse si nespuse de altii. Iar in locurile de pe peretii tai, unde se mai vad urmele urate, aseaza niste tablouri frumoase sa nu le mai vezi. Eu nu o sa te spun nimanui! Pe curand…