Strainul e omul pe care nu il cunosti. Cand nu cunosti, nu ai incredere. Cand nu ai incredere, te tii departe.
Am vazut azi un filmulet despre etapele unei relatii. Etapa cea mai frumoasa, dupa parerea mea, e cea in care te simti confortabil si bine cu cel de langa tine. E etapa in care poti sa fii natural, in care simti ca poti sa spui orice. Din pacate, in etapa asta gresim cei mai multi dintre noi. Suntem atat de confortabili, ca devenim lenesi. Nu mai facem eforturi sau mai bine spus, nu ne mai ingrijim de celalalt. Efort e un cuvant dur si viata cu cineva, nu trebuie sa fie efort. Ne indepartam si ajungem straini.
Cand ne instrainam in cuplu putem da vina si pe celalalt. Cel mai urat mi se pare cand ne instrainam de noi. Oamenii vin si pleaca, noi ramanem cu noi. Noi pe noi trebuie sa ne cunoastem, noi in noi trebuie sa ne incredem.
Nu exista retete magice. Lucrurile se pot schimba intr-o clipa. Ne-am obisnuit cu cuvantul grija si i-am uitat insemnatatea. L-am facut banal multi dintre noi. Cu grija si cu atentie ramai prietenul tau si al celor de langa tine.
09/05/2011 at 11:00 pm
Cel mai trist e cand avem suficienta incredere si pierdem respectul pentru persoana de langa noi, cand uitam ca e persoana pe care o iubim si care ne iubeste.
Si nu e vorba doar de respecutl pt celalat, ci si despre despectul pt noi insine.
Ca o relatie sa functioneze, e nevoie de efort, chiar daca nu ne place cum suna cuvantul… Daca ne place ce avem, daca vrem sa dureze, sa nu uitam ca in primele luni aveam grija de noi si de perechea noastra!