De-ale mele

Noi, ca animalele

Poate o sa li se para ciudat unora, dar uneori, cand ma simteam rau, imi doream sa fiu un animal de casa. Imi doream sa fiu ca si ei, sa nu gandesc, sa nu constientizez atatea.

Mi se parea ca au o existenta usoara. Singura lor grija e sa manance, sa se joace si sa doarma. Si sa ne bucure.

Asta e rasplata lor. Pentru ca ne aduc noua bucurie, fara sa astepte prea multe in schimb, viata le e usoara. A noastra poate fi la fel! Si va fi, atunci cand vom stii sa aducem bucurie celor dragi. Simplu, nu?

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.