“…Trecuse linistea. Energiile mele vitale pareau sleite. Asa a inceput criza pe care o prevestise calmul meu nefiresc; cu o stare de letargie care m-a cuprins si m-a doborat.

Nu stiu daca ati trait vreodata o asemenea stare. Nu esti nici mort, nici viu. Te simti ca un foc care abia mai palpaie, gata sa se stinga. Stai cu ochii deschisi, te uiti intr-un punct fix, dar nu vezi nimic. Si nici nu te gandesti la nimic decat la propria ta oboseala de a trai si de a muri. Rastignit undeva intre viata si moarte, nu esti bun pentru nici una dintre ele. Parca plutesti in deriva si astepti sa fii aruncat pe un mal, ori al vietii, ori al mortii, ti-e egal…” (Octavian Paler)

Poza e facuta in locul meu minunat.