Raspunsurile la intrebarile care ne framanta ne vin uneori din cele mai ciudate locuri. Ne uitam la un film, citim un pasaj intr-o carte, il auzim la biserica sau din gura unui strain. Eu sunt surprinsa cum uneori, aud ce am nevoie, in momentul in care am nevoie.
Sunt unele persoane care stiu ce sa iti spuna sau simt ce trebuie sa auzi. Poate au o buna intelegere a lumii, poate cunosc situatia in care esti. Iar pe unii ii simti si cand sunt departe. Ii auzi sau stii sa le transmiti ce au nevoie.
Am primit un sfat bun zilele trecute de la cineva care ma vedea pentru prima data. Mi-a spus sa privesc in ansamblu. Indiferent ce se intampla, sa vad toata imaginea, tot universul, sa nu ma concetrez asupra unui singur lucru, fie el bun sau rau. Iar pentru a lua o decizie buna, trebuie neaparat sa o cunosti si pe cea rea. Nu e intelept lucrul asta?
06/03/2011 at 8:47 am
E intelept, dar realitatea este un pic diferita. Eu recomand sa faci ceea ce simti. Si da, sunt constient ca simturile nu iti dau cele mai bune raspunsuri, dar ceea ce au “nestemat” in ele, e un fel de balsam pentru suflet. Cine a zis sa nu gresesti? De ce sa nu gresesti? Lasa-te pe mana ta, si nu-ti mai calcula fircare miscare. Surprinde-te 😉
06/03/2011 at 5:08 pm
Bune sfaturi ai tu… merci
19/03/2011 at 9:36 pm
Salut!
Per asamblu Rasta Man are dreptate.. insa: “A gresi e omenesc, a repeta greseala e diabolic” – un dicton latin-, a privi pe asamblu nu poate fi facut asa, una-doua, pentru asta trebuie ca, mai intai, sa ai o parere despre anumite lucruri, parere care nu se poate forma decat in doua feluri: ascultand si citind, de abia dupa ce s-a “fiintat” cel putin unul vine al treilea “pas” – aplicarea si identificarea in propria fiinta. De altfel.. ce ne facem cand “sentimentele” ne “calauzesc” pasii.. doar pentru a constata ca aduc numai “rau” si tot ceea ce fac nu e decat sa ne indice subjugarea lor? Devenim astfel.. din stapani sclai, adesea irecuperabili.
Spor si numai bine!