Ma simt fara putere. Atacata. Raul a gasit o cale sa revina la mine. Credeam ca i-am inchis accesul. Ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de doua ori, se poate intampla si a treia oara. Acum il bat cu propriile lui arme.

Astept zadarnic primavara, ea nu mai vrea sa vina. Probabil imi face in ciuda. Sau vrea sa ma invete sa nu-mi doresc ceva prea tare la un anumit moment (stabilisem eu ca din 1 Martie va fi cald). Toate la timpul lor. Acceptare si asteptare…

Sunt lenesa, nu fac nimic constructiv, dau vina pe soare.

“Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta,
Te rog pe tine, umbra,
Sa redevii fiinta.”

Mai am mult de asteptat?