Viata ne aduce in cale tot felul de oameni. Unii vin, altii pleaca. Fiecare are rolul sau si ii intalnim la momentul potrivit. Fiecare intalnire e o lectie. Unele lectii sunt adevarate binecuvantari. De fapt, fiecare lectie e o binecuvantare, daca stim sa ne-o insusim.

Sunt persoane pe care le pastram in minte toata viata. Sunt persoane care ne intra in suflet, si raman acolo pe veci. Se spune ca timpul si distanta ajuta la uitare. Doar ca, ii uitam pe cei nesemnificativi. Cei care au contat, nu pleaca. Mintea isi face lista cu toate motivele pentru a ajuta uitarea, pentru ca e chinuitor sa ii pastrezi pe cei care nu vor sa plece de tot. Sufletul nu le pricepe. Si cum sa priceapa? Cum si de ce sa scoti din suflet o persoana (pe care intr-o dimineata friguroasa de vineri) o asociezi cu “Oda bucuriei”?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Wod-MudLNPA&feature=related]