E de multa vreme acolo. Era in casa inca dinaintea mea. E in asa fel facuta, ca parca zambeste. Am stat mult langa ea. Am ascultat zgomotele facute de lemnele care ardeau. Noaptea ma uitam pe pereti la semnele facute de foc.

Cand eram mici, ne puneam cu sora mea oala cu vin la fiert pe ea. Invarteam zaharul cu scobitori, pentru ca nu vream sa mergem in casuta bunicii dupa linguri, sa nu ne prinda ca bem. Ne credeam mari noi doua, cand povesteam cu paharul de vin in mana.

Stand langa ea, cu obrajii arzand de la caldura, am ras, am plans, mi-am spus multe, am visat. O fac si acum. Timpul nu a schimbat-o. E la fel de calda si de primitoare. E bine ca macar unele lucruri pot sa ramana la fel.