Citesc acum o carte scrisa de o psihoterapeuta germana. Titlul m-a intrigat “Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor”. Din definitia ei, din fericire, ma incadrez intre fetele rele. Adica, cele care au curaj, stiu ce vor atat personal, cat si profesional. Sau cel putin asa mi se pare mie. Cert e, ca nu am suferit niciodata profesional, din cauza barbatilor.

Reiese din carte o idee, aceea ca nu avem nevoie de barbati. Putem schimba bujiile la masina singure, sau macar avem bani si mergem la un mecanic, nu trebuie sa ne ajute barbatul de langa noi la asta. Sau, nu inseamna ca daca ramanem singure, suferim o mare pierdere.

Nu sunt de acord. Nu avem nevoie de barbati, atata vreme cat tinem langa noi persoana nepotrivita. Nu avem nevoie de barbati sa ne intretina. O putem face si noi. Dar a fi barbat nu inseamna doar asta. Avem nevoie de barbati, cand stiu sa ne fie alaturi,  sa ne incurajeze si sa ne iubeasca. Viata alaturi de persoana potrivita e bucurie continua.