pisica
De-ale mele

Pisica, nemurirea și omul

În Imperiul pisicilor, povestea scrisă de Alex Tocilescu, pisica, văzută ca rasa superioară pe pământ de către extratereștrii, povestește că motivul pentru care ele stau întinse la soare fără să facă nimic are legătură cu faptul că la momentul când au stăpânit pământul, au făcut tot! Au cercetat, au dezvoltat, au răspuns la toate întrebările posibile, dar căutarea ultimă, nemurirea, cea pentru care se zbate și omul acum, a fost de negăsit. Au concluzionat că nu există și zice frumos povestea că dacă nu poți găsi ceva care să oprească momentul dur când trebuie să îi spui cuiva drag rămas bun, atunci nu merită să faci nimic.

Mi-a rămas în cap de o săptămână, nu m-am isterizat că mâță, că nici nu-mi plac pisicile. Dar niciodată nu m-am gândit că nemurirea poate să-i țină pe cei dragi mereu lângă tine, aveam mental în centru omul nemuritor, fără să mai văd pe cineva lângă el…

Plecarea o luăm c-așa e viața, nu știi ce-a fost înainte, nu știi ce vine după… doar povești. Ziceam odată că iubirea-i să-l lași pe un om când pleci, mai frumos decât era când l-ai găsit. Am momente când mă îndoiesc de varianta de după asta, dar rasă superioară ca pisica să pot sta doar la soare încă n-am ajuns, de aia cuget. Cum ar fi să faci doar pentru ce-i acum?, ca la plecare să poți zâmbi că de urmează nimic, te-ai bucurat de cât a fost!
[foto]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.