Nu știu pe unde erați voi, dar eu am prins furtuna de ieri la intrarea în Cavnic dinspre Budești. Am mers prin ploaie cât s-a putut, făcând slalom printre rafalele de vânt și încercând să ne dăm seama care acoperiș de casă e mai rezistent. Ne-am jucat cu vântul ca să putem trece de cablurile căzute, urmăream când le ridică să putem înainta. La un moment dat, un copac căzut pe drum, ne-a ținut pe loc lângă o căsuță cu acoperiș din șindrilă. Au fost mai mulți copaci căzuți prin Cavnic, dar cum s-a liniștit puțin vremea, localnicii alergau cu drujbele să elibereze drumul. Nu i-a rugat nimeni, oamenii au ieșit în ajutorul celor din mașini care au ajutat la rândul lor. #omeniedemaramureș

BBC Earth a postat zilele trecute o imagine din Indonezia cu un căluț de mare agățat de un bețisor de urechi, poza a devenit în scurt timp virală și e imaginea care explică perfect care e nivelul de respect pe care îl avem față de planeta noastră, asta dacă cumvă mai credeți că vremea are reacții întâmplătoare și nu e rezultatul acțiunilor și gândurilor noastre.

furtuna

Pentru pământ, suntem nesemnificativi! Dacă vă lipsește smerenia, stați pe un drum între copaci în mijlocul furtunii. Suntem egali cu zero!

Întoarsă acasă, am făcut o scurtă tură prin oraș. Nu am văzut un singur om, cetățean, ieșit afară la curățat. Furtuna a rupt crengi, a împrăștiat frunze, a rupt burlane, țigle și internit. Toată lumea așteaptă ziua de azi să vină cei de la drusal că nu plătim degeaba 14 lei la fiecare două luni. Eu lipsa asta de implicare și lenea, nu le înțeleg!

Facebook-ul e plin cu imaginea curcubeelor apărute ieri pe cer. Și toți credeți că e felul naturii de a ne zâmbi după furtuna. Doar că, ea nu ne zâmbește nouă, își zâmbește ei. Noi merităm vântul, ea merită culorile.

[foto: Hajdu Tamás]