cultură in comunitate

Fundația Baia Mare 2021 a deschis primul Centru Cultural Comunitar la Firiza. Scopul centrului e să aducă cultura în comunitate, să ofere un loc pentru desfășurarea activităților creative. Să ne educe, aș spune eu. Încă pare că trebuie să fim convinși că ne putem găsi salvarea, drumul și dezvoltarea prin cultură.

Fiindcă treaba fundației e să ne facă Baia Mare 2021 – Capitală Europeană a Culturii și fiindcă conceptul programului este Cultura Ospitalității, la deschidere, s-a vorbit despre asta, despre cum ne văd oamenii născuți în alte țari și care au stat o perioadă pe la noi. Unii au și rămas.

N-o să mă apuc să scriu laudele, nici n-o să spun de voluntarii straini de la Team for Youth care pleacă plângând după ce li se încheie programul lor SEV aici, dar vreau să spun de Peter Hurley, care caută poveștile în satele maramureșene, tocmai pentru că în Irlanda, țara lui, s-au pierdut. Le caută să ni le reamintească și să le ajute să nu se piardă.

Una dintre invitate, impresionată de cuvintele lui Peter, a ținut să sublinieze că iată, străinii găsesc frumusețea la noi, iar noi plecăm să o căutăm în altă parte. Mesajul ăsta mi se pare periculos, naiv chiar, luând în considerare ce ne dorim acum.

Cred că trebuie să ne scuturăm de ideea statului într-un loc, de meteahna minții de a compara, chiar dacă nu e cazul. Dacă vrem să ne deschidem către a-i primi pe alții la noi, de ce ne-am închide către dorința celor de lângă noi de a pleca în altă parte? E strict vorba de alegeri, drum în viață și oportunități.

Dacă ne vrem gazde bune, capitală culturală, dacă vrem să ne lăsăm învățați, dar și descoperiți, discursul statului pe loc nu-și are rostul. Nu în vremurile pe care le trăim. E nevoie să vorbim despre asemănări, să realizăm că e o frumusețe în diferențele noastre exterioare, iar cunoașterea și acceptarea lor, ne pot doar îmbogăți.

(foto)