Dintr-o boxa se auzea “si n-am iubit pe nimeni, asa cum te-am iubit pe tine”. Si poate pentru ca afara era innorat, ori datorita ploii, ori pentru ca era inca o zi in care-ar fi trebuit sa sarbatorim, in mod oficial, iubirea, m-am gandit la cea neimpartasita.

“Si n-am iubit pe nimeni” nu se mai aplica de la o vreme. Daca ti se da sansa mai multor iubiri, stii ca n-are cum sa fie adevarat. Dar tot m-am intristat pentru toate iubirile mele neimpartasite, si pentru ei, cei ale carora nu le-am impartasit eu.

Apoi, din aceiasi boxa s-a auzit “si din cer n-o sa mai cada lacrimi”. M-am uitat pe geam la ploaie, si atunci, m-am luminat. Ploaia e binecuvantare, e simbol de belsug, e datatoare de viata. Asa-s si lacrimile curse. Sa nu plangem, ca ne vine sa plangem … stiti cum zic?