Viata toata e cu ups and downs, ca asa e viata. Zic inteleptii chinezi ca n-ar trebui sa urmarim sa pastram o stare, ci sa observam cum se succed ele. Universul ne-a dat anotimpurile, fiecare cu rolul sau. Prea uitam ca ce e bun pentru natura, e bun si pentru noi.

Eu tot aud ca nu conteaza cat esti de jos, ci conteaza cum faci sa te ridici de acolo. Si in Evanghelii se spune: “de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui”. Deci nu cere nimeni sa nu cazi.

Dupa o cadere, m-am gandit la ce am facut sa ma pot ridica. Pentru ca exista pentru fiecare ceva care ne ajuta sa ne schimbam starea. Si nu e vorba de ceva pe moment, e acel ceva care ne transforma si ne reinnoieste de fiecare data. Poate sa fie un membru al familiei, un prieten, un loc sau o activitate.

Eu fac taichi in padure sau merg la Rohia, asta ma reinnoieste pe mine. Si mi-a venit in minte ca daca asta ma reinnoieste, asta e calea. Asta pastrezi cu tine, ca sa nu mai cazi atat de jos. Cum imi zicea un prieten, nu trebuie sa arda focul tare, doar sa ramana flacara aprinsa.

Asta e de facut! Putin din ce te transforma, dar facut mereu…