Vad foarte des, in ultima vreme, doi barbati despre care banuiesc ca ar fi dusi. Nebuni cu acte! Ii vad de acasa de la geam, cateodata trecem pe strada unul pe langa altul.

Pe unul dintre ei imi vine sa il opresc si sa-l pun sa-mi spuna povestea vietii lui. Doar ca am fost hartuita mai demult si nu-mi lipseste. Cel cu care as vorbi se uita la mine pe furis. Celalalt ma fixeaza, imi cauta ochii cand ma vede. Pe asta cu tupeu il suspectez ca e cel mai dus dintre ei doi.

Ii vad trecand strada, primul asteapta la semafor, al doilea trece printre masini la cativa metri distanta de el.

Cand ma gandesc ca “uau! ce camp energetic pot sa am de atrag toti dusii”, mai apare cate un preot (pentru mine e simbolul de credinta si iubire).

Cred ca traim niste vremuri in care lupta pentru o cale sau alta e foarte intensa. Nu prea mai avem loc de greseli.

E destul de grav felul in care se incearca manipularea noastra. Eu am ales sa stau cat mai departe. Citeam intr-o carte de Oscar Wilde ca e imoral sa incerci sa influentezi pe cineva, chiar daca ti se pare ca o faci spre binele sau. Omul are dreptul sa-si traiasca viata lui, alegerile lui si consecintele lor. Si traind in lume, nu prea ai ce face, decat sa accepti alegerile altora, chiar daca nu te reprezinta sau nu iti convin.

Eu incerc sa maresc campul de bunatate si iubire, e alegerea mea. Nu-i usor sa ma tin acolo, dar am ales sa spun de bine. E felul meu de a-i taxa pe cei care gresesc! Nu cred ca am reusit complet, dar macar incerc…