Robin Williams a murit si lumea incepe sa realizeze ca cei care ne fac pe noi sa radem nu sunt tocmai fericiti. Eu nu-mi amintesc ce-am invatat la psihologie in liceu, o fi fost ceva prostii plictisitoare. Dar sunt niste tipare in care incadram oamenii si cineva ar fi trebuit sa ne invete sa vedem dincolo de ele.
Da, cei care ii fac pe altii sa rada sau par tot timpul veseli ascund in spate o tristete mare. Iar cand rad prea mult pe dinafara, e posibil sa o faca pentru ca fug de ce simt pe dinauntru. Noi ne gandim ca cei retrasi sunt prea seriosi sau tristi, dar de cele mai multe ori, sunt mai echilibrati.
E versul in poezia “Daca” a lui Kipling “sa-ntampini si triumful si dezastrul/tratand pe-acesti doi impostori la fel” … extremele, niciuna nu e benefica.
Citeam ieri ca cineva zicea sa spui cand esti trist. Sincer, cine spune asta, nu prea a experimentat tristetea, pentru ca tocmai asta e problema, nu iti vine sa o spui. Nu ai puterea sa reactionezi pentru ca are durerea felul ei de a te rupe de lume. Iar cand se intampla asta, se intampla dintr-o data. Nu esti atent la ea, si cand o vezi, e prea tarziu.
Si ma intorc la ce am spus legat de orele de psihologie. Ar trebui sa invatam sa fim atenti la noi si la oameni, pentru ca cei care au cu adevarat nevoie de ajutor, n-o sa fie in stare sa o spuna niciodata…
13/08/2014 at 7:32 pm
E trist și e dureros și s-ar putea dezbate la nesfârșit. În plus, percepțiile și reacțiile sunt diferite, de la om la om… e greu să îți dai seama, tu singur, în primul rând, că ai nevoie de ajutor. Cumva suntem construiți să credem că putem să rezolvăm singuri și, mai ales când e vorba despre de-astea emoționale, depresive, etc, ținem în noi, ne prefacem a fi mai puțin grav decât este… din multe motive. E trist, s-a mai dus unul din cei mari, dar cel mai amar e faptul că s-a dus din astfel de motive… 🙁
13/08/2014 at 10:08 pm
Cam da… de fapt, niciunul dintre noi n-ar trebui sa plece din astfel de motive 🙁