Am o tanti care-mi bate aproape zilnic la usa sa-mi ceara ceva. Daca ii dau paine, imi cere un leu. Daca ii dau un leu, imi cere paine. Incet, incet, avand aproape un an de cand ne cunoastem si particip si eu la cresterea celor trei copii pe care zice ca ii are, am educat-o sa se multumeasca cu cat ii pot da.

Uneori dispare cateva zile din peisaj, dar, daca ma gandesc la ea c-as vrea sa ii dau ceva, e prezenta in ziua urmatoare. Comunicam foarte bine sufleteste.

Intr-o vreme venea si nu ii puteam raspunde. M-am simtit vinovata, si cand a venit si eram la dus, i-am strigat ca o deschid imediat. Mi-am pus un prosop pe mine si m-am dus sa ii dau ceva.

S-a uitat la mine din cap pana in picioare si a ras. Eu ma simteam vinovata ca pleaca fara sa ii dau ceva si ea radea de mine. De atunci insa, imi vine la usa spalata si aranjata … cercei in urechi, brosa in piept si inele pe degete. Am facut-o cocheta!

Imi zicea tanti. De cand m-a vazut aproape dezbracata, imi zice doamna!