Cand am fost invatata sa cer, am fost invatata sa adaug “cu Voia Ta”, si partea din mine care isi dorea sa creada ca are control si dreptul de a alege, nu intelegea de ce voia mea si voia Lui ar fi diferite. Ii spuneam ca stiu ca El a facut lumea, iar eu am venit si i-am pus bete in roate si ziceam ca eu ii fac Voia, doar sa o strige mai tare sa o aud.

Intr-unul din momentele mele de calm interior mi-am amintit ca noi numim sufletul scanteie divina. Si atunci, daca el e bucata din cel ce ne-a creat, voia sufletului nostru e voia Lui. M-am tot gandit apoi la asta si mi-am amintit cum ne invata spiritualitatea chineza sa ne urmam inima. La asta se referea! Si-apoi m-am gandit la cum indeparteaza crestinismul omul de Dumnezeu, facandu-l sa se simte supus lui, pedepsit daca nu asculta, in loc sa il invete ca este o unealta.

In locul in care ti se duce mintea, unde-si gaseste trupul odihna si sufletul bucuria, unde te vrei tu cu totul, acolo te vrea tot universul! Acum ramane doar sa gasiti acel loc…